Cantareti romani Dezabonat

adaugat de Tataita cu 5 ani in urma
Dan Spataru



Dan Spătaru s-a născut în octombrie 1939, într-o familie de învăţători, Gherghina şi Aurel Spătaru. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin şi la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) şi a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai târziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveştile bunicilor şi cântecelor interpretate părinţii. Când avea 12 ani însă, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o matuşa pentru a îndeplini dorinţa mamei "copiii mei să înveţe carte". Aici Dan a făcut liceul şi a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaş. A jucat la "Progresul", apoi la "Ştiinţa Bucureşti". În anul III la "Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport" a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat şcolii şi muzicii. Dan Spataru era student când a început să cânte la "Casa Studenţilor" în anul 1962. A început cu muzică italiană, asta era la modă. Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie. Tatăl său cânta la vioara.

Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la "Mon Jardin" şi a făcut cu el lecţii. Primele bucăţi muzicale interpretate de Dan Spătaru, au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate şlagărele. Primul mare succes l-a avut cu "Măicuţa mea", de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaşte pe viitoarea soţie, Sida, la "Teatrul Fantasio" din Constanţa. S-au căsătorit în 1974 şi au avut un copil, Dana. După mărturiile soţiei, Dan Spătaru a fost "familist convins" şi "un model de tătic". A fost o personalitate a lumii muzicale româneşti, a rezistat timpului, ne-a învăţat să-i acceptăm slăbiciunile şi a reuşit să-şi lase amprenta timbrului vocal în amintirea fiecăruia dintre noi. A urmat un lung sir de slagare si un succes la public incredibil. Tarancuta, Tarancuta, Nici O Lacrima, Nu-ti Sade Bine Cand Plangi, Nu M-am Gandit La Despartire, Oare, Oare, Iti Pare Rau”, In Randul Patru ori Drumurile Noastre sunt cantece pe care multa lume le stie inca pe de rost. Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internaţional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi 19 secunde!“ Moartea lui Dan Spătaru in urma unui atac de cord a adus la înmormântarea lui peste 10000 de oameni. Mulţi vârstnici pentru care Dan Spătaru a însemnat un exemplu de voinţă. Ramane in memoria tutoror iubitorilor de muzica si slagarele sale sunt inca fredonate de marii artisti de astazi precum Paul Surugiu sau Rares Borlea.





[media]http://www.youtube.com/watch?v=351bjlJ_ro4&feature=related[/media]
adaugat de helene cu 5 ani in urma
MIHAELA RUNCEANU
(04.05.1955 – 1.11.1989)
"Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi..."Mihaela Runceanu
Cronologie
Mihaela Valentina Runceanu
se naşte pe 4 mai 1955, la Buzău.
1955 - După două luni şi jumătate, părinţii Nicolae şi Lenuţa Runceanu se intorc cu Mihaela la Pătârlagele, unde aceştia îşi aveau locul de muncă.
1957 - Părinţii se mută cu serviciul la Orbeni (la cca. 30 de km de Bacău). Aici Mihaela va descoperi pasiunea pentru vioară.
1962-1963 - Urmează clasa I şi jumătate din clasa a-II-a la Orbeni (Bacău), unde părinţii se mutaseră cu serviciul.
1964-1970 - Continuă cursurile la şcoala elementară de pe lângă Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soţia directorului şcolii, Constantin Tomescu.
Mihaela îşi va petrece majoritatea vacanţelor de vara la bunicii paterni în satul Runcu, un sat răsfirat pe dealurile din apropierea comunei Pîrscov.
1970-1974 - Urmează Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca şef de promoţie.
În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a oraşului, care se afla pe lângă Casa orăşenescă de cultură. Orchestra era alcătuită din cele mai diverse categorii de oameni, iubitori ai muzicii culte (profesori, avocaţi, ingineri, medici etc.) Cei mai mulţi erau elevi şi profesori de la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, al cărui director, profesorul C-tin Tomescu,a fost o perioadă şi animatorul formaţiei. Ulterior, bagheta de dirijor a fost preluată de unul din tinerii profesori ai liceului, Tiberiu Tănase. Acesta era profesorul de teorie şi solfegiu al Mihaelei. Mihaela a cântat în orchestra respectivă, la vioara a doua, apoi la vioara întâi.
1972 - Câştigă premiul I la concursul "Tinereţea Buzoiană" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaştere publică a vocaţiei de solist de muzică uşoară.
1973 (?) - Mihaela Runceanu şi Laurenţiu Cazan cântă la Praga şi Karlovy Vary (Cehoslovacia) cu Orchestra Simfonică din Buzău.
1974 - Este admisă la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" (clasa profesor Giuleanu), cu media 9,95. Este colegă de grupă şi de cameră cu Angela Ciochină.
Urmează, în paralel, cursurile şcolii Populare de Artă din Bucureşti, clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru (care o va însoţi pe Mihaela Runceanu în majoritatea concursurilor la care va participa în perioada 1975-1976).
D-na Nina Bercaru va afirma: "Pe toată perioada celor trei ani de cursuri a fost extrem de sârguincioasă, de receptivă şi aceasta la un student de conservator care pe deasupra ştia să cânte la un instrument (vioară) şi care citea note la prima vedere, fără dificultate. Această ciudăţenie, să zic aşa, se datora şi faptului că la conservator studiile se făceau doar pentru muzică clasică, muzica uşoară nu era băgată în seamă, fiind considerată gen minor. Şcoala Populară de Artă avea în schimb trei catedre de canto ai căror profesori erau Florica Orăscu, Gloria Bordea şi... Nina Bercaru”.
1975 - Câştigă Trofeul "Steaua litoralului", Constanţa (la acest concurs, Mihaela Oancea, o altă solistă deja conscrată, va obţine "Premiul Tinereţii").
Obţine premiul I la Festivalul "Constelaţii vâlcene", Râmnicu Vâlcea.
Debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiţie, a compozitorului George Grigoriu. Va imprima la Radio şi Electrecord (până în 1989) peste 150 de piese.
Trece cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV "Steaua fără nume" (preşedintele juriului: Octav Enigărescu (directorul Operei Române din Bucureşti), membrii juriului: Radu Şerban, Vasile Vasilache, Aurel Giroveanu, Edmond Deda, Paul Urmuzescu (compozitori), Grigore Constantinescu (muzicolog), Gheorghe Ilionoiu, Nina Bercaru (profesori).
În cadrul concursului, Mihaela Runceanu interpretează în primă audiţie piesa "Numai de dragoste", compusă special pentru ea de Marcel Dragomir (pe atunci profesor la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti). Marcel Dragomir va deveni un colaborator şi prieten apropiat al Mihaelei.
1976 - Pe 8 aprilie participă la un spectacol organizat în sala de concerte a Radioteleviziunii alături de unii dintre cei mai în vogă cântăreţi ai momentului. Preşedintele juriului – Doina Caraman Fotea (pe atunci şefa secţiei de muzică uşoară a Radioteleviziunii). Mihaela Runceanu va afirma ca "acesta a fost adevăratul meu debut ca solist profesionist de muzică uşoară"
Obţine premiul I la Festivalul "Lotca de aur", Brăila.
Obţine premiul II la "Festivalul artei studenţeşti" din Galaţi (premiul I fiind adjudecat de Angela Ciochină).
Obţine premiul II la concursul "Bucureşti’76" (premiul I fiind adjudecat de Liliana Muşat).
La Festivalul "Constelaţii vâlcene"din Râmnicu Vâlcea, Mihaela Runceanu, în calitate de câştigătoare a ediţiei precedente, susţine un microrecital.
Participă la concursul naţional de creaţie şi interpretare a muzicii uşoare româneşti "Mamaia’76" unde a interpretat melodia "De-aş fi fost să fiu" de George Grigoriu.
Figureză pe L.P.-ul omagial "Odată cu cântecul", lansat cu prilejul împlinirii a două decenii de carieră a compozitorului George Grigoriu, cu piesele "Speranţe vis, speranţe flori" şi "Nu mai ştiu ce să cred".
1977 - I se imprimă prima melodie pe L.P.-ul "Şlagărele anului 1976".
1978 - Absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziţie, cu lucrarea "Muzica uşoară românească şi rolul său în societatea contemporană" – coordonator prof. Al. Leahu.
Obţine premiul I la concursul soliştilor profesionişti, secţia muzică uşoară.
1978-1979 - Profesoară de vioară la Şcoala generală de muzică din Brăila.
Cântă cu formaţiile "Solaris" şi "Mefisto" din localitate. Cu grupul "Mefisto" dă spectacole în Brăila, Galaţi, Focşani, Tecuci şi alte localităţi. Tot cu "Mefisto" a făcut şi filmări pe Dunăre pentru populara emisiune "Antena vă aparţine".
1979 - La cea de-a IX-a ediţie a "Festivalului tinereţii", desfăşurat în staţiunea Amara (Ialomiţa), câştigă "Trofeul Amara". Pe locurile următoare s-au clasat Mirela Voiculescu şi Gina Pătraşcu. Preşedintele juriului: Vasile Donose.
Obţine premiul I la Festivalul naţional "Cântarea României".
1979-1980 - Profesoară de vioară la Liceul de muzică şi arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai şase ani în urmă.
Face parte din formaţia "Nona", condusă de profesorul Xenti Stănescu. (Este anul când Mihaela Runceanu îşi îmbogăţeşte serios zestrea de cântece cu piese din repertoriul internaţional). Formaţia: Xenti Stănescu (clape), Aurelia Stănescu (clape), Laurenţiu Cazan (chitară), Mişu Anghel (bass-electronistul formaţiei), Nucu Oancea (baterie). Solişti vocali ai grupului: Mihaela Runceanu şi George Nicolescu. Cu formaţia "Nona" cântă şi piese din repertoriul internaţional îndeosebi din ABBA, Mattia Bazar, Ib Rabsen, Olivia Newton - John, Bee Gees etc.
1980 - În toamna anului 1980, Nina Bercaru, profesoară la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, se pensionează. D-na Bercaru va trebui să aleagă între Mihaela Runceanu şi Angela Ciochină (două din cele mai talentate eleve ale sale) pentru postul de profesor de canto, post ce rămânea vacant prin plecarea ei. Preferinţele profesoarei se vor îndrepta spre Mihaela Runceanu.
1980-1989 - Mihaela Runceanu este profesoară de canto la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. Corepetitor, la aceeaşi clasă, compozitorul Ionel Tudor. Mihaela se ocupa de vocalize şi de exerciţii de respiraţie, de pregătirea vocală, iar Ionel Tudor – de repertoriu.
Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Mircea Dumitrescu, Denis Roman (actualmente rezident SUA), Mihai Balaban (Texas), Coco Dumitriu (solist la Teatrul de Operetă) Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Daniela Nicol, Doru Stelian, Ovidiu Baciu, Eugeniu Dan, Angela Stoica, Constantin Bruj, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-Pital), Marinela Chelaru de la grupul "Vouă" ş.a.
În această perioadă Mihaela Runceanu va cânta la unele din cele mai renumite restaurante din Bucureşti, cum ar fi: "Intercontinental", "Bucureşti", "Continental", "Dorobanţi", "Salonul spaniol", "Melody" precum şi la "Internaţional" Sinaia şi Timişoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanţelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: "Barul Paradis" din Jupiter).
Tot în această perioadă participă la un număr mare de spectacole organizate în Bucureşti sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanţie sigură a calităţii spectacolelor respective.
Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziune şi Electrecord.
La Radioteleviziunea română colaboreză cu realizatorii Doru Dumitrescu, Mariana Şoitu, Eugen Dumitru, Liliana Moldovan, Titus Munteanu, Simona Patraulea, Nicolaeta Păun, Nichi Modreanu, Ioana Bogdan, Sergiu Ionescu, Andrei Brădeanu, Titus Andrei şi operatorii Radu Toader, Viorel Sergovici, Cristian Muller ş.a.
Mihaela Runceanu devine unul din cei mai solicitaţi interpreţi de compozitori. Interpretează atât piese aparţinând unor compozitori arhicunoscuţi ca George Grigoriu, Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Cornel Fugaru, Jolt Kerestely, Anton Şuteu, Laurenţiu Profeta, Horia Moculescu, Aurel Giroveanu, Constantin Teoharie, Mişu Iancu, Camelia Dăscălescu cât şi pe cele ale unora mai puţin cunoscuţi (la acea vreme) de marele public cum este cazul cu Alexandru Willmany, Virgil Popescu, Ion Bratu – Voicescu, Dinu Giurgiu, Dan Beizadea, Zoltan Boroş, Dan Dumitriu, Gheorghe E. Marian, Alex. Simu, Viorel Gavrilă, Dan Ardelean, Dan Pavelescu, Eugen Mihăescu şi mulţi alţii.
Este prezentă pe un număr foarte mare de compilaţii apărute la Electrecord.
A imprimat la Radio şi Electrecord (din anii’70 şi până în 1989) peste 150 de cântece.
1 noiembrie 1989 – În jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în mod bestial în garsoniera sa din Bucureşti situată pe Şoseaua Mihai Bravu, Nr.293 (la intersecţia cu Dristor), Bloc 12, Scara B, Ap.48, Parter. Scopul crimei: jaful. Criminalul Daniel Cosmin Ştefănescu a furat numeroase obiecte printre care: un videocasetofon marca "Panasonic", un televizor "Telecolor", un magnetofon stereo marca "Rostov", un picup "Unitra", două boxe "Unitra" de 75 W, staţie de amplificare "Delia", două cartuşe ţigări "Kent", şase casete video, benzi de magnetofon, cafea, băuturi fine, 2 canistre cu benzină, un material textil, încălţăminte, cosmetice (deodorante, săpunuri, ruj de buze), bijuterii (printre care o brăţară, două inele, un lanţ, un colier), 3 carnete C.E.C, un pachet cu carne.
adaugat de B_35 cu 5 ani in urma
Aurelian Andreescu
Data nasterii 12 Mai 1942 - Bucuresti
Data decesului: 22 Iul 1986 (la varsta de 44 de ani)
Cariera muzicala
A debutat la "Festivalul National de Muzica Mamaia" la prima editie in anul 1963 cu melodia "In tot ce e frumos pe lume" de Elly Roman. Este unul din cei mai "curtati" interpreti de muzica usoara de catre compozitorii vremii. Aurelian Andreescu sustine programe muzicale la cele mai selecte baruri si cluburi de noapte din Bucuresti si de pe litoral.
Din anul 1965 s-a angajat la Teatrul Constantin Tanase. Impreuna cu colectivul teatrului a efectuat turnee in mai multe tari din Europa, precum si in Israel, Cuba, Turcia. In anul 1968 a obtinut locul al III-lea la Festivalul International al Cantecului de la Sopot, Polonia, la "Ziua discului". A facut parte din echipa Romaniei alaturi de Aura Urziceanu si Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Konokke, Belgia in anul 1971. In anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat Romania la Olimpiada Cantecului de la Atena si a deschis recitalul lui Johnny Hallyday. De-a lungul carierei, a inregistrat peste 100 de melodii.
Aurelian Andreescu a murit in 1986, in urma unui atac de cord in Eforie Nord.
(copy paste)
adaugat de helene cu 5 ani in urma
LAURA STOICA
Laura Stoica s-a nascut pe 10 octombrie 1967 si, pasionata fiind de muzica, in 1986 a absolvit cursurile de canto clasic, profesor Emil Niculescu, la Scoala Populara de Arta din Targoviste, participand ulterior la toate concursurile muzicale organizate in Romania pentru tinerele talente.
Urmatorul pas in cariera ei artistica l-a facut in 1989, cand a devenit solista a teatrului de revista "TOMA CARAGIU" din Ploiesti, timp de un an.
Chiar daca muzica a ramas pe primul loc, Laura a fost atrasa si de Teatru astfel ca in anul 2000 a absolvit Facultatea de Teatru, Sectia Arte, din cadul Universitatii Ecologice din Bucuresti, in clasa Adrianei Popovici, fiind licentiata in Arta-Actorie, Universitatea Ecologica Bucuresti (anii I - II: dr. prof. univ. Adriana Popovici; anii III - IV: profesorii C-tin Codrescu, Vlad Radescu, Doru Ana).
In 1990, la festivalul de la Mamaia, Laura Stoica se lansa in lumea muzicala, anul urmator fiind declarata cea mai buna solista pop-rock, iar melodia `Un actor grabit`, de Bogdan Cristinoiu, melodia anului.
In perioada anilor 1987-1991 Laura Stoica a participat la toate concursurile muzicale organizate in Romania pentru tinerele talente. Cu o tenacitate impresionanta, Laura s-a impus atat in fata juriilor de specialisti, cat si a iubitorilor de muzica pop.
Laura Stoica se afirma ca o vedeta consacrata, o cantareata originala, cu o voce bine formata, cu o interpretare nuantata si cu un joc scenic modern. Primul album, intitulat `Focul`, a aparut pe piata in 1994. De atunci melodiile Laurei au fost incluse pe diverse compilatii, in 1997 lansand al doilea album, `Nici o stea`.
Laura Stoica a crezut ani de-a randul ca nu poate avea copii si sfarsise prin a se impaca cu acest gand. Stia ca pentru tot ceea ce ne ofera viata trebuie sa platim un pret si se gandea ca acesta ar putea fi pretul pe care ea trebuie sa-l plateasca pentru talentul si cariera ei. Sarcina a fost un minunat cadou de Craciun, cel mai frumos dar pe care l-a primit vreodata. Insa nici ea si nici logodnicul ei, Cristian Margescu, baterist in trupa Laurei, nu au vrut sa faca acest anunt pana cand nu au avut certitudinea ca totul decurge normal. "Copilul se va naste in septembrie, iar pana la venirea lui pe lume sunt hotarata sa-mi respect toate angajamentele privind concertele si sa pregatesc un nou album. Este felul in care vreau sa-i urez bun venit primului meu copil", a marturisit vedeta.
Sorta insa are planurile ei. Joi, 9 martie 2006, Laura Stoica si logodnicul ei si-au pierdut viata intr-un accident de circulatie. Soferul unei Dacii papuc a intrat cu viteza pe contrasens si a izbit violent autoturismul in care se aflau cantareata si logodnicul ei, bateristul Cristian Margescu. Laura Stoica a murit pe loc, la fel ca si soferul vinovat.
S-au spus multe despre Laura Stoica insa cel mai important lucru este faptul ca publicul a iubit-o inca de la debutul ei in lumea muzicala (Festivalul Mamaia, 1990) iar vocea ei a cucerit iremediabil atat juriile de specialisti, cat si iubitorii de muzica pop-rock. Cu trecerea timpului, popularitatea si numarul admiratorilor ei au crescut constant.
adaugat de B_35 cu 5 ani in urma
Helen, cu scuzele de rigoare imi permit sa postez...o melodie draga mie...
adaugat de B_35 cu 5 ani in urma
TAtiana Stepa
Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, judetul Hunedoara — d. 7 august 2009, Bucuresti) a fost una dintre cele mai cunoscute cantautoare de muzica folk.
Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteanca din Gorj a fost data sluga de la zece ani. Tatal sau, moldovean din Roman a fost copil de regiment. Cei doi au fugit in Valea Jiului sa scape de saracie si de umilinta. Tatiana a fost inconjurata de muzica din prima zi a vietii. A cantat prima data pe scena cand era la gradinita. In copilarie a urmat cursuri de balet, vioara si pian. A facut vioara 8 ani, ca instrument principal. A facut "Liceul de Arhitectura" din Bucuresti. Aici a fost primul loc in care a auzit muzica folk. Pentru ca facuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu sa cante la chitara. In septembrie 1982, pe stadionul din Fagaras, a debutat in Cenaclul Flacara cu un cantec numit "si-am sa-mi fac o doina" , ramanand in componenta acestuia pana in anul 1985, dupa care, din anul 1992 pana in anul 1996, a fost membra a Cenaclului "Totusi Iubirea", participand la peste 2.000 de spectacole, atingand un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galati.
Dupa interdictia din 1985 a "Cenaclului Flacara" si a ei ca artista, a lucrat vreme de 11 ani in mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucuresti.
Din anul 1996 pana in prezent a mai sustinut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor orase din Romania, Italia, Germania, Franta, Republica Moldova, Bulgaria. Este invitata anual la toate marile festivaluri de muzica folk din tara (Om Bun, Folk you, Sighisoara, Folkfest, Bistrita, Alba-Iulia, Targu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamt, Galati etc.) si la alte festivaluri concurs de muzica folk si poezie. A compus atat pe versuri proprii, cat si pe ale unor mari poeti din literatura universala si romana: Federico Garcia Lorca, Esenin, Adrian Paunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian, contribuind la promovarea poeziilor acestor poeti catre publicul larg. A cantat singura, apoi impreuna cu Magda Puskas au format grupul Partaj.
copy paste
adaugat de helene cu 5 ani in urma
B_35....aici nu e loc de scuze...este o melodie foarte draga si mie! Si nu pot sa cred, cum functioneaza telepatia asta...exact despre Tatiana Stepa doream sa postez, in continuare! Multumesc pentru ca ai facut tu asta! Si cu Aurelian Andreescu ai nimerit-o la fix...
adaugat de MIRUNAmica cu 5 ani in urma
B_35..IMPRESIONANT, ce voce are aceasta Tatiana, de care eu nici nu am auzit pana acum. Si eu multumesc pt postare...chiar merita reamintita, pt cei ce o stiau, si..descoperita de mine acum.
adaugat de helene cu 5 ani in urma
Si sa ne indreptam atentia si catre valorile noastre muzicale, inca in viata!
MONICA ANGHEL
Monica Anghel este un nume de referinta in muzica usoara romaneasca. Popularitatea de care se bucura a demolat orice conceptie despre vedetele cu dimensiuni de fotomodel.
Vulcanica si nostima, la numai 30 de ani este detinatoare a 11 trofee muzicale cucerite la cele mai prestigioase festivaluri internationale. Posesoare a unor fantastice calitati vocale, este, in acelasi timp, o femeie cu o puternica personalitate si cu un deosebit simt al umorului.
Debutul ei profesionist s-a produs la 14 ani, atunci cand a castigat primul premiu important la Festivalul de muzica usoara "Bucuresti-86". A castigat concursul cu doua piese - "Esti invingatorul" de Marcel Dragomir si "O raza pentru dragostea mea" de Laurentiu Profeta.
În acelasi an a participat la Festivalul de la Mamaia, unde a obtinut premiul I la sectiunea Interpretare. A lucrat cu mai multi compozitori, in special cu Cornel Fugaru, cu care a si obtinut toate trofeele internationale. A luat de doua ori trofeul in Australia, a fost premiata in Macedonia, Finlanda, Germania.
A reprezentat Romania la festivalul de la Cerbul de Aur de la Brasov si a si castigat marele premiu. De asemenea a fost, impreuna cu Marcel Pavel reprezentanta Romaniei la concursul Eurovision 2002.
A avut numeroase concerte si turnee si in afara tarii. Monica Anghel se dovedeste a fi nu numai o cantereata foarte apreciata ci si o actrita apreciata. Colaborarea sa cu trupa de umor Divertis este un argument in acest sens. Fanii o pot urmari in fiecare weekend in cadrul show-ului Divertis difuzat de Antena 1.
adaugat de helene cu 5 ani in urma
adaugat de MIRUNAmica
B_35..IMPRESIONANT, ce voce are aceasta Tatiana, de care eu nici nu am auzit pana acum. Si eu multumesc pt postare...chiar merita reamintita, pt cei ce o stiau, si..descoperita de mine acum.

Da, Miruna, din pacate, tineretul nu o cunoaste, deloc! Eu stiu cum canta, inca de pe vremea "Cenaclului Flacara"..eram liceeana pe atunci (exact in 1985 am terminat liceul) si eram innebunita dupa muzica grupului "Partaj", din care facea parte!... Dupa 1989, nu prea s-a mai pus accentul pe muzica folk! A intrat intr-un con de umbra si i-a ascuns acolo si pe artistii ei! Dar, eu am avut grija sa o informez pe fata mea, care acum are 16 ani...despre Tatiana si sa ii recomand sa o asculte pe net! Pacat, ca aceasta voce de aur, nu mai este printre noi!
adaugat de Tataita cu 5 ani in urma
Ion Aldea Teodorovici
s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna-Vestire, în oraşul Leova. Dragostea pentru muzică, manifestată timpuriu, i-a fost cultivată de părinţi. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupaţie sovietică, a trebuit să se retragă din biserică, să-şi ascundă în sine credinţa în Dumnezeu care, precum zicea Ion într-un interviu, îi dă omului putere să supravieţuiască şi să devină, pur şi simplu, artist, ca să nu fie persecutat de nimeni. Câţiva ani, părintele său e solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, medic, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică şi conduce corul Şcolii moldoveneşti nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moştenit dragostea faţă de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Şi tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara şi pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit şi el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca şi fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.
Mama sa îl aduce la Chişinău, la Şcoala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la "Şcoala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul şi pe care o absolvă în 1973. Este înrolat în armata sovietică în oraşul Zaporojie; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostaşi, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru şi semnat de tânărul compozitor Ion Aldea Teodorovici.
Soţii Aldea Teodorovici Din 1975 şi până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziţie şi pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chişinău, activează în cadrul formaţiei de muzică uşoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor şi solist. Tot în aceşti ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el şi fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceaţa şi amarul succesului.
Ion îşi duce steaua şi crucea mai departe, în seri albastre, împreună cu Doina Marin, cu care se căsătoreşte în 1981. Tot atunci, duetul Doina şi Ion este lansat la o seară de creaţie a poetului Grigore Vieru. Fiind respins la Radio şi Televiziune, Ion ia ghitara în braţe şi porneşte împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soţia sa, a militat pentru unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română şi grafia latină. Soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici sunt primii care în anii 90" au cântat despre limba română, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura din Republica Moldova).
La 27 august 1991, Ion şi Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate şi Independenţă la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre".
În mai 1992, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanţă de circa 300 de metri de tancurile şi lunetele inamicilor.
În noaptea de 29/30 octombrie 1992 la orele 2.30, maşina în care se deplasau Ion şi Doina Aldea Teodorovici spre Chişinău a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti, România. În maşină se aflau patru persoane, şoferul şi însoţitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion şi Doina, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviţi între greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie naţională. Cu toate acestea autorităţile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.
(Invalid youtube)
adaugat de Tataita cu 5 ani in urma
Semnal M
este o trupă românească rock înfiinţată în 1977. Trupa a fost lansată oficial în 1977 cu numele Semnal, având în componenţă pe Iuliu Merca, Ştefan Boldijar, Liviu Hrişcu (ex. Mondial), Constantin Sălăgean şi Tavi Popovici. În 1978 au lansat primul album, intitulat Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj-Napoca, hitul Moara fusese conţinut pe un single apărut un an mai devreme
În toamna lui 1976 se pun bazele trupei, după o discuţie între Iuliu Merca si Ştefan Boldijar, purtată în prezenţa lui Mimi Găzdac (Varga), in restaurantul "Scoica" din Jupiter din vara aceluiaşi an.
Primăvara anului următor aduce cu sine începutul repetiţiilor, în Cluj-Napoca. Formula era: Iuliu Merca, Ştefan Boldijar, Liviu Hrişcu (ex. Mondial), Constantin Sălăgean şi Tavi Popovici. În luna martie se dă numele formaţiei: Semnal.
Vara se pleacă la mare, la restaurantul Aladin ("Venus"). Peste două săptămâni, în staţiunea Costineşti, are loc lansarea oficială a trupei, la terasa Tineretului.
Toamna "77: se înregistrează single-ul care conţine piesele "Moara" şi "Durata".
În anul urmator, 1978, apare primul album: "Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj-Napoca", iar piesa "Moara" urcă in topul BBC pâna pe locul 3.
Tavi Popovici, Costi Sălăgean şi Liviu Hrişcu părăsesc formula pentru a forma o efemeră trupă "Semnal Cluj"; au fost înlocuiţi de Paul Masgras şi Ică Ioan Moca, iar formaţia de bază îşi ia denumirea definitivă de "Semnal M".
Turnee, litoral. Iarna anului 1978 aduce un membru nou, ce avea să influenţeza decisiv stilul trupei: George "Ghiţă" Ciolac (claviaturi). Impresariatul este asigurat de către sibianul Iuliu Şuteu (care anterior prestase acelaşi gen de activitate în contul trupei Phoenix şi care ulterior va avea un aport decisiv la promovarea trupei Holograf), care aduce multe angajamente pentru tânăra trupă clujeană. In 1979,vine in componenta formatiei bateristul sibian, Radu Parvu. In aceasta formula, formatia face turnee lungi in tara şi în Rusia. Canta pe litoral, inregistreaza la radio piesele Hora si Urare, şi apare cu piesa La mijloc de padure in filmul muzical "Melodii la Costinesti". Radu Parvu paraseste formatia si infiinteaza grupul Riff impreuna cu Adi Ordean si Florin Grigoras, grupul având succes in turnee impreuna cu Semnal M.
1979 toamna: turneu de 2 săptămâni în Iugoslavia.
Anul următor aduce o schimbare de fond, cooptarea lui Solomon "Saci" Francisc ca toboşar şi prieten al formaţiei. Se înregistrează al 2-lea album, "Cântece transilvane". Piesa care a cunoscut cel mai mare succes, "Bal la Apahida", a figurat chiar şi în topul "tradiţional" din Japonia, constituind temelia curentului muzical etno din România.
Participarea la festivalul "Club A" aduce cu sine un premiu important, cel de compoziţie, pentru "Mai avem multe de făcut". Acest festival are ca rezultat şi scoaterea pe piaţă a unei compilaţii de piese "live", din piesele/trupele câştigătoare.
Paul Masgras părăseşte definitiv ţara, cu destinaţia USA.
În "82, pentru o scurtă perioadă, trupa se "rupe", cei care pleacă fiind Ciolac, Solomon şi Boldijar. Componenţa se reface la timp pentru terminarea înregistrărilor la "Planeta visurilor noastre". Urmează noi turnee şi vara petrecută pe litoral. De asemenea, sunt înregistrate noi piese: "Urare", "Tânăra dimineaţă".
Urmează marele succes "La fereastra ta".
Iarna anului 1983 aduce cu sine desparţirea de Ghiţa Ciolac, care pleacă în Germania. Este cooptat un nou membru, Dumitru "Teaca" Căpuşan. Se înregistrează "Desculţ în iarbă" şi "Spune-mi cine eşti".
"83 - "87: turnee + litoral. "Teaca" părăseşte formaţia, căsătorindu-se şi stabilindu-se la Craiova.
Până in 1994, formaţia evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon şi Ştefan Boldijar.
Apoi, în 1995, este cooptat Ştefan Nagy la baterie.
1996 aduce cu sine un nou album, "Poveşti la gura sobei". Este urmat de alte turnee, iar vara se cântă din nou pe litoral. Se alătură trupei Dan "Capră" Cozma (chitară, vioară, claviaturi, voce), actualmente profesor de muzică în Germania.
În 1998, formaţia susţine un turneu în Germania, iar în acelaşi an li se alătură chitaristul Florin Ştefan (Baia Mare).
Anul următor se cântă din nou pe litoral, la Costineşti. Pe 27.07.1999 (13:49), Iuliu Merca, membrul fondator, compozitor, chitarist se stinge din viaţă. Acest lucru a îndurerat profund scena artistică românească, care a pierdut nu doar un mare artist, ci şi un apropiat prieten.
Au loc spectacole in memoriam, dar şi reducerea activităţii concertistice. Membrii formaţiei desfăşoară activităţi personale: Ştefan Nagy - impresariat, organizarea festivalului de creaţie "Iuliu Merca"; Florin Ştefan - concerte de chitară clasică, înregistrări, compoziţii terţi. Ştefan Boldijar înregistrează împreună cu Cornel Moldovan (chitară), Marcel Moldovan (tobe, percuţie, 17 ani elev liceul de artă Arad, laureat al concursurilor naţionale de percuţie încă de la vârsta de 5 ani) şi Florin Ştefan piese noi pentru un nou album.
Din 2003 este reluată activitatea concertistică, în formula: Ştefan Boldijar, Florin Ştefan şi Ştefan Nagy, cu participarea lui Marcel Moldovan. Se alătură ocazional şi mai vechiul colaborator Dorin Ciobâcă (claviaturi, chitară). Se pregăteşte lansarea unui dublu CD: In memoriam şi a unuia cu piese noi. În primăvara lui 2004, Ştefan Boldijar vine în Bucureşti şi îl întâlneşte pe Radu Lupaşcu (Rage Records)cu care va realiza dublul CD şi dublu MC, intitulat IERI şi AZI, lansat în Bucureşti şi Cluj. Rage Records promovează bine albumul realizând 2 videoclipuri şi mai multe concerte, fapt care sporeşte vânzarea acestui Box CD la peste 15.000 de albume duble vândute, fapt unic în istoria muzicală românească.
După aniversarea a 30 de ani de activitate, grupul Semnal M se pregăteşte de lansarea unui nou album şi a primului DVD.
(Invalid youtube)
adaugat de helene cu 5 ani in urma
DOINA BADEA
Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova - d. 4 martie 1977, Bucureşti), a fost o cântăreaţă de muzică uşoară.
A absolvit Şcoala Populară de Artă din Craiova şi imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee şi spectacole. A colaborat cu teatre muzicale şi de revistă din ţară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva şi s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică şi cu un ambitus puternic.
În 1963 a fost angajată la Teatrul "Constantin Tănase" din Bucureşti; a avut foarte multe apariţii la radio şi TV şi a făcut înregistrări pentru firma "Electrecord". A participat la turnee peste hotare iar apariţia sa la «Olympia» din Paris a fost unul din succesele sale de notorietate. A susţinut recitaluri la Festivalul internaţional «Cerbul de Aur» din 1968 şi 1971.
Muzicologi, prieteni, colaboratori ai interpretei
Muzicologul George Sbârcea: Avea, într-adevăr, un fel al ei propriu de a interpreta orice melodie, o rezonanţă particulară a tonurilor. Nu semăna cu nimenea şi nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea este o apariţie singulară, căreia până şi cei indiferenţi îi recunosc unicitatea sa de nerepetat. Poate că şi cei mai puţin cunoscători de muzică uşoară româneasco mai veche au auzit măcar o dată în viaţa cântecele "Cânta un matelot…", compus de Vasile Veselovschi, pe versurile lui Ion Minulescu, şi "Ploaia şi noi", de Vasile Vasilache Jr pe un text al Flaviei Buref. Sunt doar două dintre marile succese ale cântăreţei, dacă nu ar fi avut interpretarea specială a Doinei Badea, acestea n-ar fi avut acelaşi impact."Cum ştia ea să furişeze în orice melodie ce i se încredinţa de compozitori o strună de melancolie multiplicată! Şi ce interiorizare elegiacă dobândeau cântecele pe care le interpreta, făcând din ele succese răspândite în ţara întreagă!
Sida Spătaru, soţia regretatului Dan Spătaru, care a avut ocazia să o cunoască personal pe Doina Badea spune despre aceasta că: Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeaşi lună cu Dana, fetiţa noastră. Eu am cunoscut-o acolo la mare, mergeam seara, dupa spectacolele unde cantau ea si Dan. Asa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soţul şi pe copilul ei. Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariţie sobră, rece, dar în viaţa de zi cu zi era foarte draguţă şi pot să spun că era chiar o haioasă. În viaţa de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Aşa am cunoscut-o. Ţin minte că era la o cură de slăbit şi trebuia să mănânce pui. Şi îi ziceam: «Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?»... Era o gurmandă, cred că nu se putea abţine de la mâncare, deşi totdeauna avea grijă de silueta ei. Aşa cum erau standardele pe atunci. Şi se îmbrăca după cum erau regulile în privinţa apariţiilor pe scenă şi la televizor.
Octavian Ursulescu spune despre marea artistă că: Este ca şi cum ea s-ar întoarce din mormânt şi eu aş avea şansa de a prezenta această cântăreaţă absolut remarcabilă care a marcat muzica uşoară româneasca înainte ca eu să încep activitatea aceasta de prezentator. Probabil că, ăn primul rând, eu aş fi foarte emoţionat şi aş fi în aceeaşi postura ca şi spectatorii, nici eu n-aş cunoaşte-o foarte bine şi nici ei. Dar, oricum, un prezentator trebuie să se documenteze când iese la microfon, trebuie să fie «betonat» din punct de vedere al informaţiei şi să-l pună în valoare pe interpret. M-aş referi în primul rând la vocea ei excepţionala, la un profesionalism remarcabil, aşa cum mi-a fost relatat de alţii. Din ceea ce am mai auzit, ce am mai citit despre ea, era o interpretă foarte serioasă, minuţioasăa în pregătirea fiecărei melodii, avea o seriozitate ardelenească, a şcolii aceleia de la Deva, unde fusese o solistă oarecare de teatru de revistă de provincie până a devenit o mare cântăreaţă. Eu aş spune că ea se afla pe o culme a carierei până a intervenit nenorocirea ei. Ar mai fi făcut foarte multe, nu era la apusul carierei, dimpotrivă, era chiar pe vârful urcuşului. Oricum, în ’77, Festivalul de la Mamaia fusese întrerupt abuziv de conducere, iar ea, care era o cântăreaţă de festival, ar fi avut de suferit. Doina Badea nu era ceea ce s-ar putea numi o cântăreaţă de turneu, de show, pentru că vocea ei era, fatalmente, mai mult pentru esteti, pentru oameni care apreciază vocea, dar ea nu putea capta foarte mult publicul. Avea un anumit gen şi piesele cam de aceeaşi factură, mai serioasă, în schimb era cântăreaţă de concurs. Orice piesă de concurs încredinţată ei, cum erau piesele acelea ample, festivaliere, cultivate şi la San Remo, ea o conducea către premii.
Premii
Obţine premiul la Festivalul Naţional Mamaia 1963 pentru interpretarea melodiei «Spre soare zburăm» de George Grigoriu şi un an mai târziu la acelaşi festival este premiată pentru interpretarea pieselor «Tu» de Vasile Veselovschi şi «Nimeni» de Henri Mălineanu.
Dispare tragic la cutremurul din 4 martie 1977.
PS: Parintii mei au fost, o perioada, colegi de serviciu, cu unul din prietenii sotului acestei mari cantarete...imi spuneau ca cei doi traiau o mare iubire si aveau o casnicie implinita, cand catastrofa din 1977, le-a curmat vietile si fericirea si i-a purtat pe toti in...lumea ingerilor! :(
adaugat de B_35 cu 5 ani in urma
Margareta Paslaru
In 1958, Margareta Paslaru, o eleva in varsta de 15 ani si jumatate, debuta in muzica usoara, la Casa de Cultura „Grivita Rosie” din Bucuresti, acompaniata de Paul Ghenter. Acolo este descoperita de Ileana Pop. Impreuna cu Vlad Badca. Doamna Pop realizeaza transmisii TV de la Casa de Cultura, in care apar si Margareta.
Urmeaza Premiul I pe Capitala la Festivalul artistilor amatori.
(1960–10 iulie) TVR dedica o emisiune sportivilor romani participanti la Olimpiada de la Roma. Valeriu Lazarov si George Mihalache o cheama pe Margareta in emisiunea "Toata lumea face sport". Canta "Picolissima serenada" in limba italiana. In aceeasi emisiune apar: Coca Andronescu, Trio Grigoriu, Mircea Albulescu.
Impreuna cu Marina Voica lanseaza un mare slagar al anilor "60: "Pe aripa vantului" dansand si batand castaniete. Sotii Marga si Nae Nita, apoi N. Gherghinescu, realizeaza filmari memorabile cu cele doua soliste.
George Grigoriu o aude si compune special pentru Margareta "Chemarea Marii" (cunoscut si sub numele "Si-n apa marii"), care devine primul ei mare slagar romanesc. Este prima inregistrare la Radio Bucuresti. Tot "Chemarea marii" marcheaza si debutul discografic al Margaretei, batand toate recordurile de vanzare al anilor "60.
Margareta lanseaza slagar dupa slagar: Mandolina mea, Polca dragostei - G. Grigoriu; Doua randunici - R. Serban; Cum e oare? - F.Bogardo; Margarete - Temistocle Popa; Va veni o clipa - P. Urmuzescu.
Valeriu Lazarov o invita pe Margareta in trei scurt metraje muzicale pentru televiziune (export) si este premiat la Montreaux si Monaco pentru ele.
Margareta incepe sa fie solicitata de mari regizori si realizatori TV printre care: Alexandru Bocanet, Tudor Vornicu, Titus Munteanu, Dumitru Morosanu, Paul Urmuzescu, Tudor Marascu, Aurora Andronache, Dan Mihaescu, Ovidiu Dumitru, Doina Atanasiu, Ioana Bogdan, Mariana Soitu, Marijean Gherghinescu, Sanda Balaban, Carmen Dobrescu, Bety Mondanos.
Sosesc numeroase invitatii de peste hotare (Rio de Janeiro, Paris, Alexandria - Egipt, Berlinul de Vest, Buenos Aires) dar Margaretei nu i se da viza de iesire... timp de 10 ani… Astfel pierde si oferta domnului Bruno Qoquatrix directorul celebrului teatru parizian Olympia, care a invitat-o personal dupa ce a auzit-o la o vizionare a teatrului C. Tanase.
Stela Popescu, Stefan Banica, Vasilica Tastaman, Arsinel, Horia Moculescu si regizorul Bitu Falticineanu o invita pe Margareta in fiecare vara, la spectacolele de la gradina Boema, bucurandu-se cu totii de un deosebit succes.
Aparitii la Televiziune, Sala Palatului, Sala Radiodifuziunii, Teatrul C. Tanase, Sala Polivalenta, Ansamblul folcloric "DOINA", stadioane, gradini de vara, precum si la Teatrul Radiofonic, inregistrari muzicale la Radio si pe disc, Teatru si Film, o consacra pe Margareta, ea devenind una dintre cele mai solicitate vedete ale timpului.
La numai 25 de ani Margareta isi serbeaza printr-un recital "One Woman Show", primii zece ani de cariera artistica.
Intre timp, fetiscana cu ochi albastri si voce groasa a urcat pe toate treptele vietii, dar si pe acelea ale profesiei de artist, adaugandu-si, pe panoplia succeselor sale, inca o performanta: facerile de bine, pe care le implineste, cum altfel, decat la cel mai inalt nivel.
copy paste

adaugat de scipius cu 5 ani in urma
Tataita Multumesc pentru topicul acesta.
As vrea sa spun si eu ceva inteligent, dar nu m-ajuta... . Ce vreau sa spun e ca toti ( care-au aparut pina la revolutie ca dupa aia apele s-au tulburat rau de tot ) au fost super. Personal nu cred ca cineva poate spune ca unul sau altul a fost cel mai bun, totusi fiecaruia i se permite sa aiba un numarul 1. Daca ar fi sa postez si eu o piesa aceast ar fi " Niciodata " interpretata de Gabriel Dorobantu, dar pentru ca nu stiu cum sa fac asta (si nici cum sa o caut pe undeva ) o sa-i las pe cei care o stiu s-o caute singuri (daca pot) sau sa si-o imagineze daca au auzit-o si le-a placut.
adaugat de helene cu 5 ani in urma
Cum sa nu cunoastem piesa lui Gabriel Dorobantu si cum sa nu placa vocea sa calda si placuta?!
adaugat de MYLADDY cu 4 ani in urma
MADALINA MANOLE-Fata cu parul de foc,...s-a dus dintre noi!
N-am fost un fan,dar ma doare disparitia oamenilor tineri si oarecum valorosi!
Ea n-a mai avut curaj sa mearga mai departe!...Pacat,mare pacat!
S-a sinucis,..tocmai azi,de ziua ei!
Ceva e in neregula!

DryQENgC7TE
adaugat de crystal30 cu 4 ani in urma
Dumnezeu sa o ierte,odihneasca-se in pace .
adaugat de libra_73 cu 4 ani in urma
Caut si nu gasesc pe net o inregistrare(video) a duetului Silvia&Mircea Dumitrescu din anii cand s-au lansat.. :(
adaugat de kokojiri cu 4 ani in urma
Toata gashca "Noroc" ("Contemporanul"): Lidia Botezatu, Stefan Petrache, Mihai Dolgan, fratii Cazacu :D.


oCVCvlxoxDk
vXBgCR1qhvU
zRaZv3NXLFc
adaugat de kokojiri cu 4 ani in urma
BTW ... :D
http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Le%C8%99cenco

Petre Leșcenco (în limba rusă Пётр Константинович Лещенко)
(n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna)
A fost un cântăreț de muzică ușoară din perioada interbelică. De origine rusă a cântat aproape exclusiv în limba rusă. A devenit cetățean român după unirea Basarabiei cu România în 1918. A devenit cunoscut prin tangourile sale fiind supranumit „Regele tangoului rusesc”, dar a cântat și numeroase cântece populare rusești. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga. La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna.
i5Tk9A1qy6o

Nu poti adauga o replica la acest subiect decat daca ai un cont pe Placere.ro

Logheaza-te Inscrie-te acum